Au trecut cam 10 ani de cand eu, un pusti de scoala generala pe vremea aceea, trecand prin piata pe langa taraba cu casete am auzit ceva total diferit de tot ce se vindea acolo de obicei. Era o melodie cel putin ciudata, cu un negativ mai altfel, si versuri de-a dreptul socante. Spunea povestea tragica a doi frati insa o spunea brutal de sincer, fara limbaj elevat, fara a evita subiecte precum saracia, violenta … moartea. Nu pricepeam eu prea multe pe vremea aia din acest stil nou dar cu siguranta mi-a fost trezita curiozitatea. Am cautat mai multe melodii, informatii, am aflat ca era vorba de o trupa numita BUG Mafia iar peste ceva timp am gasit la cineva un album intreg, proaspat aparut; se numea “De Cartier” si vremea urmatoare era tot ceea ce ascultam. Pana in ziua de azi ascult cu placere melodia “Pana cand moartea ne va desparti” si albumul “De cartier” si consider ca sunt printre cele mai importante din hip-hopul romanesc.

 

E jale; pe zi ce trece parca vad mercurul cum mai urca o gradatie, simt cum soarele ma arde ceva mai tare si imi doresc ceva mai mult sa uit de mine pe malul unei ape, la umbra, cu o sticla aburita in mana. In jurul meu vad oameni care sunt iritati si nu stiu de ce, picaturi de transpiratie care se scurg pe frunti, asfalt incins si geamuri deschise. Cel mai dureros moment este insa cel in care ma uit in calendar si imi aduc aminte ca suntem la mijlocul lui iunie iar situatia nu va face altceva decat sa se inrautateasca. Va fi vai si amar de noi! Da-ne Doamne 3 luni concediu si bani de stat atat la mare!