Contrar planurilor mele de viitor, am ajuns sa vizitez destul de des orasul de pe Bega (ca sa dau si eu cu sablonu’) si mi-am zis ca daca tot sunt acolo n-ar fi rau sa fac o poza – doua. Impresia pe care mi-a lasat-o… e mare; da’ mare rau… mai ales pentru un “provincial” amarat dintr-un orasel modest ca mine. Personal nu ma incanta miile de hectare si puzderia de baruri, cluburi si “shopping centere” ale urbei ci mai degraba ma sperie schimbatul de autobuze, traficul, aglomeratia si in general agitatia specifica oraselor mari. De vizitat ai ce… e plin de cladiri vechi (au farmecul lor chiar daca multe sunt lasate in paragina), toate natiile de biserici care mai de care mai frumoase, piete, o droaie de parcuri etc. Poate mi-a placut si din cauza bucuriei de a vedea ceva nou (ca pe langa Poarta Sarutului trec cu nepasare zi de zi de ani buni) dar concluzia mea este ca Timisoara este un oras frumos… insa nu să locuiesti in el.