A venit iar Craciunul… vine negresit in fiecare an. Dar parca de fiecare data inseamna ceva mai putin, bucuria oamenilor e mai mica, agitatia mai mare si sarbatoarea noastra crestina tinde sa devina o alta zi libera precedata de aglomeratie, cumparaturi si blocaje in trafic. Din pacate anul asta nici zapada nu e, lucru care contribuie la rarefierea “spiritului Craciunului” si da o nuanta mohorata intregii zile.
Pe de alta parte eu unul tin cu tot dinadinsul sa ma simt bine si sa ma bucur alaturi de cei ce-mi sunt dragi si sa uit pentru o vreme de toate grijile pe peste an. Va urez la toti ca acest sfarsit de 2008 sa il petreceti acolo unde va doriti sa fiti, cu oamenii la care tineti, iar in 2009 sa o duceti un pic mai bine.

Uite ca venit si ziua in care ma mut pe propriul meu domeniu. Ii anunt pe aceasta cale pe cei care imi cunosc blogul din trecut ca de acum inainte ma pot gasi pe aceasta adresa (www.mihaicodreanu.com), iar pe cei cativa care ma au in blogroll i-as ruga sa faca modificarea in lista lor. Pe vechiul blog de pe blogspot nu voi mai adauga update-uri; de fapt acesta face redirect spre noua adresa.
M-am incapatanat sa ma ocup singur de creerea noului blog si trebuie sa recunosc ca mi-am cam prins urechile (in domenii, hostinguri, dns-uri, wordpress etc.) fiindca nu am experienta in domeniu. Pana la urma sunt multumit de cum a iesit si cred ca este functional in mare parte; daca nu… mai lucram. Imi cer scuze de pe acum celor cativa abonati care s-ar putea sa primeasca o droaie de update-uri dat fiind faptul ca am importat toate posturile de pe blogspot.
Si ca sa inaugurez cum se cuvine noul blog, iata cateva poze care asteptau de mult sa vada “lumina internetului”. Sunt facute in aceasta vara la cetatea Rasnov de langa Brasov, loc superb pe care-l recomand oricui vrea sa viziteze ceva frumos in zona.

 

Later edit: Dupa lupte seculare care au durat 3 zile si munca asidua care i-ar fi luat o ora unui profesionist mi-am dat seama ca pana nu isi baga nasu’ cineva care se pricepe nu o sa mearga toate pe blog asa cum imi doresc. Noroc ca am prieteni care se pricep… multumesc Madalin

Mereu m-am simtit ca fiind acela care nu se integreaza, care e putin diferit de toti ceilalti si, copil fiind, imi doream nespus sa fiu ca ei, ca cei multi, insa nu prea imi reusea si ramaneam de cele mai multe ori singur in coltul meu; cumplit mi se mai parea. Cu timpul am crescut si mi-am dat seama ca de fapt nu imi placeu asa de mult ideile formate in turma sau mostenite de la predecesorii nostri comunisti si ca nu ma prea intereseaza prea mult parerea forului suprem al moralitatii denumit generic “gura lumii”. De ce sa fac un lucru doar pentru ca toata lumea il face? Ma scuteste asta de a-mi utiliza neuronul din dotare? Nu-mi fac patul si nu-mi golesc scrumiera; nu ma grabesc sa fac o facultate pentru libertatea de a-mi intoxica ficatul nestignherit intr-un oarecare camin si nici pentru crezul popular – “fara ea nu faci nimic”; n-am cont pe haifaiv; nu ascult manele; nu-mi insel prietena, si nici macar n-o mint; n-am telefon cu doua camere si multi giga etc. etc. etc. Sunt un asa-zis teribilist care vrea sa iasa in evidenta purtandu-se diferit? Poate… Dar cine stie? Poate… poate sunt un om nespus de banal care cateodata nu-si urmeaza turma, fiindca i se pare ca a gasit o scurtatura.

 

E jale; pe zi ce trece parca vad mercurul cum mai urca o gradatie, simt cum soarele ma arde ceva mai tare si imi doresc ceva mai mult sa uit de mine pe malul unei ape, la umbra, cu o sticla aburita in mana. In jurul meu vad oameni care sunt iritati si nu stiu de ce, picaturi de transpiratie care se scurg pe frunti, asfalt incins si geamuri deschise. Cel mai dureros moment este insa cel in care ma uit in calendar si imi aduc aminte ca suntem la mijlocul lui iunie iar situatia nu va face altceva decat sa se inrautateasca. Va fi vai si amar de noi! Da-ne Doamne 3 luni concediu si bani de stat atat la mare!

 

Plictiseala mare, criza de inspiratie, nu-mi mai amintesc cand am facut ultima poza; nu-i bine. Asadar in lipsa de timp si de originalitate pun mana pe aparat si debitez ce se vede mai jos. 3 tigari au facut sacrificiul suprem pentru realizarea acestei serii.