Perioada Pastelui, si implicitele zile libere mi-au dat ocazia sa fac o mica plimbare prin tara. Am fost in Timisoara, Deva, Valcea, pe munte si la campie si toate au fost frumoase; cu toate acestea, pe departe cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in aceasta calatorie a fost Sibiul. La intrare am fost putin contrariat de strazile stramte si arhitectura ciudata, am si injurat traficul si aglomeratia, m-a si plouat de la masina pana la primul bar si deja incepusem sa ma satur de orasul asta… ma gandeam sa-mi scurtez sederea insa ploaia s-a oprit si am iesit la vanat de cadre. M-a lasat fara cuvinte centrul vechi al orasului… e pur si simplu splendid si, cu toate ca traim eram tot in Romania, am fost placut surprins sa vad ca majoritatea cladirilor, strazilor, pietelor etc. sunt intr-o stare relativ buna. Ce sa mai? Cred ca nici cel mai rece si mai grabit om de afaceri nu s-ar putea abtine sa faca macar cateva poze cu telefonul in bucata asta frumoasa de tara.

 

Am avut fericita ocazie sa vizitez aceasta bucata de istorie si, chiar daca nu a mai ramas mare lucru din ea, m-a impresionat si m-am simtit onorat sa calc locul de unde nobilimea din transilvania privea la armata de moti a lui Horea. Ajuns acasa, am vrut sa mai citesc una-doua ca sa stiu si eu unde am fost si, ca tot omul, am cautat pe Google. Pe langa fragmentele de istorie gasite pe care le-am savurat la maxim am dat si peste articole care vestesc o soarta sumbra cetatii. Se pare ca mintile lumintate care au in grija monumentul din Deva au nascocit un plan care o sa-i bucure pe romani cum ii bucura piramida de la Luvru pe francezi. Ei vor sa faca din cetate un “Mall cultural” (ingenioasa denumire) si sa “asorteze” cu ruinele stravechi niste constructii moderne; “Vechile ziduri vor fi protejate cu acoperiÅŸuri avangardiste, iar interiorul monumentului va fi ocupat de o construcÅ£ie ce simbolizează un cocon.”, spunea un site local de stiri. Nu m-ar mira sa le vina vreo idee stralucita sa faca si o cafenea sau niste buticuri intre ziduri.

 

Contrar planurilor mele de viitor, am ajuns sa vizitez destul de des orasul de pe Bega (ca sa dau si eu cu sablonu’) si mi-am zis ca daca tot sunt acolo n-ar fi rau sa fac o poza – doua. Impresia pe care mi-a lasat-o… e mare; da’ mare rau… mai ales pentru un “provincial” amarat dintr-un orasel modest ca mine. Personal nu ma incanta miile de hectare si puzderia de baruri, cluburi si “shopping centere” ale urbei ci mai degraba ma sperie schimbatul de autobuze, traficul, aglomeratia si in general agitatia specifica oraselor mari. De vizitat ai ce… e plin de cladiri vechi (au farmecul lor chiar daca multe sunt lasate in paragina), toate natiile de biserici care mai de care mai frumoase, piete, o droaie de parcuri etc. Poate mi-a placut si din cauza bucuriei de a vedea ceva nou (ca pe langa Poarta Sarutului trec cu nepasare zi de zi de ani buni) dar concluzia mea este ca Timisoara este un oras frumos… insa nu să locuiesti in el.